Lumea, dinspre cai …

...pictura Cellei Negoiescu e dominata de oameni si cai, splendida impartire dupa datul naturii dintotdeauna. Caii, mai degraba desenati, in sensul apropierii de tentatia imaginarului real, sunt cei care exteriorizeaza primul mit pictural al artistei: fara a veni din adâncuri chtoniene sau din cele ale marii, caii din tablourile Cellei Negoiescu se avânta, impetuosi, spre tarmuri marine, amestecând norii si valurile cu propriile lor culori: alb, bleu, maroniu, violet, faurind astfel o inspirata baza de date pentru celelalte ipostaze ale cailor … Caii in galop, albi, in imensitatea gândului descris, caii napustindu-se cu lumea bleu-marin a barcarolei, caii intr-o cumintenie a ierbii de acasa, caii in linistea data de odihna in doi, caii silvestri, intr-o furtuna ce ravaseste culorile si lasa doar sa se banuiasca desenul lor pe o pânza cereasca, ca si caii citadinizati, cu valtrapuri aristocratice, in risipa de culori olandeze, purtând trasuri usoare din care s-ar putea ghici si prezenta umana … Pentru ca mitul, atât de minunat transpus in culori de Cella Negoiescu, este acela care se asociaza, prin initiere post dionisiaca, omul si calul, in mistere pe care nici un secol din cele ce aveau sa depaseasca epoca imaginarului pur dionisiac, nu avea sa le contrazica in vreun fel, ci doar sa le completeze si sa le reformuleze, mereu. Si aici este semnul biruintei unei adevarate artiste.

Constantin Dram